În 51, troleibuzul 51, copii se mai şi pişă pe ei. Sau în palma ei. Misoginism de-a dreptu’.
Am asistat la o fază genială. Să mă ierte Dumnezeu că n-aveam camera video la mine.
Trei copii negri pe două scaune. Ea, probabil sora mai mare (10-12 ani), ţinea palma în dreptul şliţului baiatului de vreo 7 ani care se pişa. Mă excuzaţi, de fapt urina. O făcea cu boltă. Avea deschidere, iar fata aia, proasta, ţinea mâna pe unde lichidul ieşea. Avea grijă ca ceilalţi călători să nu sufere, să nu se păteze. Tripletul s-a distrat. Chiar şi eu am avut râsul pregătit în buzunar, dar întotdeauna mă prefac serios. Zâmbesc doar ironic şi rar.
Uneori îi invidiez pe ţigani. Atunci îmi sunt al naibii de simpatici. Mi-e ciudă sau îi admir pentru că ei îşi permit fără rezerve să se exprime liber, chiar oripilant în public, să-şi deschidă şliţul, să se urineze pe ea de viaţă.
What the F***?, ar spune amicii mei cu studii superioare. Nu fraţilor, proştilor, românilor! Bine fac. Fiinţele astea au tupeul să-şi recunoască valoarea. Aia de om. Noi, românii, adevărata minoritate, avem tupeul să-i lingem pe cei ce ne conduc, să suferim, să îndurăm, să ne prefacem că ne distrăm, să ne prefacem că trăim.
Ţiganii sunt mai deştepţi ca noi. “Ce să muncesc eu pe 10 milioane, îs fraier?” – îmi explică unul deunăzi.
